Azi avem recenzie la Umbra de Ismail Kadare. De-a lungul timpului, am auzit o gramada de lucruri excelente despre autorul albanez Ismail Kadare. Asa ca era cazul să îi abordez scrierile pana la urma, nu-i asa? De facut, am făcut-o întâmplător cu Umbra. Nu știu cât de bună a fost alegerea și cât de reprezentativă este cartea pentru stilul său, insa alta n-am sa va prezint, asa ca…
Recenzie Umbra de Ismail Kadare
Actiunea din roman se desfasoara pe pamanturile Frantei, la Paris. Personajul principal este un cineast albanez. El poposeste in aceste locuri pentru schimburi culturale între cele două țări. De fapt si de drept, e vorba de o mimare a deschiderii Albaniei către cultura occidentală. Da, cartea ne aduce în perioada comunistă, care se pare că pentru albanezi a fost cel puțin la fel de apăsătoare ca și pentru români (eu credeam că regimul ceaușist era cel mai dogmatic sau închistat, dar se pare că avea rivali în materia asta). Albanezii găseau mereu pretexte să nu participe la Jocurile Olimpice, nu puteau ieși din țară fără aprobarea Securității și căutau semne ale civilizației încercând să-și instaleze pe bloc antene, ligheane sau alte scule care să le permită să recepționeze la TV filme erotice italiene. Toate acestea îmi amintesc destul de mult de situatia din România.
Personajul principal din Umbra de Ismail Kadare
Pentru tânărul scenarist, ieșirea din mormântul reprezentat de țara sa ia forma unei dorințe. E vorba dorinta de a avea o legătură cu o franțuzoaică. O întâlnește pe Silvaine, o tipă sexy de care reușește să se apropie. Din pacate, constată în mod paradoxal că nu o poate iubi. Sentimentele sale constituie un îndelungat motiv de autoanaliză. Eroul are nevoie de confirmarea propriei masculinități prin aventuri cu albaneze drăguțe, deși el este parte a unei relații stabile în țara sa.
Pornind de aici totul capătă proporții epice. Tot cercul său de prieteni așteaptă cu înfrigurare vești despre consumarea pe plan sexual a unei escapade pariziene a bărbatului. El era singurul care avea privilegiul de a ieși din țară. La rândul său acesta simte apăsarea adusă de așteptările lor, prietenii reducându-se în cele din urmă în mintea sa la niște ființe marcate doar de nevoia primară de a își elibera sperma cu o femeie din afara Albaniei.
Concluziile recenziei
Umbra este o carte care îți stârnește senzații amestecate. E de apreciat finețea psihologică a autorului, pe care cititorii romani poate ca o vor intelege mai bine decat cei din tarile in care regimul respectiv nu a facut vreodata parte din viata cetatenilor. In cele din urmă, cartea nu îți lasă nimic mai mult decât o senzatie amara. Adica, senzația amară a unei vieți pe care ai fi putut să o ai dacă România ar fi parcurs în continuare aceleași vremuri. Oricum, Kadare nu este un scriitor de neglijat, mă voi reîntoarce la cărțile sale.
Daca vreti sa va extindeti si mai mult lista de lectura, va invitam sa cititi si recenzia de la Sarbatoarea continua. Cine stie? Poata ca va va placea.
