“Dumnezeule, ce șmotru am făcut în casă! Puteai culege mac de pe jos. Am cumpărat perdele noi. Am pus oale la fiert pe toate ochiurile. Săltau capacele ca în vremurile bune. Borș de pasăre, sarmale și friptură de purcel. Prăjituri și plăcinte. M-a ajutat și o vecină. Așa, pentru Alice.” Acesta este un fragment din Sînt o babă comunistă de Dan Lungu, cartea despre care vom vorbi astazi. In pofida titlului, cartea este una care merita citita. Si veti vedea mai jos de ce.

Sînt o babă comunistă! – Autor: Dan Lungu

Cam așa se pregătea Emilia Apostoae pentru întîlnirea cu viitorul ginere. Sau cum să te faci de rușine cînd îți intră omul în casă? De cucoană n-o întrecea nimenea, de harnică nici atîta. Baba comunistă a lui Dan Lungu și a noastră a tuturor a supreviețuit. Se hrănește din amintiri, din ce-a fost, iar regretul a devenit a doua sa natură.

Însa credeați că nu-i deșteaptă baba noastră? Vă rog frumos, n-o contraziceți! Ea știe foarte bine cum se trăia pe timpul răposatului, ea știe cum te poți preface că muncești, ea știe cum merg treburile. Mai bine zis cum mergeau… S-o vedeți ce poate pe Emilia Apostoae! Zic a noastră, pentru că încă ne-ntîlnim cu ea prea des in Sînt o babă comunistă de Dan Lungu.

Simțul critic al lui Dan Lungu a scanat în cel mai mic detaliu peisajul autohton românesc raportat la ’89. Viața la bloc, viața la țară, de dinainte și de după, reprezintă scena acțiunii romanului “Sînt o babă comunistă!”. Stilul lapidar, cu fraze scurte și tăioase, creează o imagine aparte personajului neostoit de comunism. Mi-a luat ceva timp pînă să-mi reglez ritmul respirației ideilor dupa topica din carte. Dar cred că am reușit să văd ce a văzut și Dan Lungu. Pentru că dă impresia că a fost de față la felul cum sunt descrise personajele și atitudinile lor.

Limbajul din cartea lui Dan Lungu este absolut delicios

Prin regionalismele și arhaismele cu dărnicie folosite (tezic, beldie, tăgîrță) și multe alte expresii atît de întîlnite încît le ignorăm, Dan Lungu sintetizează foarte bine “țara lui Dorel” pre și postdecembrist. Cu unele lucruri noi însă ne-am obișnuit atît de mult, încît parcă nu le mai vedem, avînd parcă un filtru selectiv de tipul “asta nu-i de-a noastră”. Parcă aveam nevoie de cineva care să ne reamintească “așa a fost, așa e încă!”.

De la un capitol la altul îți trebuie puțin timp să te dezmeticești, să vezi unde se petrece acțiunea, care-i tabloul înfățișat de Dan Lungu și la ce perioadă de timp se referă. Astfel parcă te amețește, precum e și viața la români. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, cel social-politic, cel familial, și în mai multe perioade de timp: baba noastră-n tinerețe, baba noastră mare doamnă și-n prezent.

Titlul romanului lui Dan Lungu – reprezentativ pentru perioada comunista

“Sînt o babă comunistă!” un titlu care nu putea exprima mai bine apartenența încă a unora la ideologia comunistă, a valorilor inversate, o nostalgie care ea însăși nu-și mai găsește locul: „ – Băi fraților, dați careva drumul la mașini, că o să creadă lumea că stăm degeaba, strigă Radu, din celălalt capăt al atelierului.
Fiindcă sînt mai aproape, mă ridic și deschid o freză, un polizor, o mașină de găurit și strungul. Apoi mă duc și trag zăvorul pe ușă.”

Normal ca unii să regrete trecutul comunist: înainte se putea trăi bine și fără muncă. Lenea, chiulul, lefurile nemeritate erau la ele acasă. Șpaga, atențiile, plocoanele și grandomania parcă molipsită de la Marele Conducător de asemenea. In societatea actuala, mai greu fara munca. Sigur, exista ajutoare sociale, dar nu putem vorbi de un trai decent.

In societatea capitalista in care traim astazi, e din ce in ce mai greu. Trebuie sa muncesti foarte mult si sa fii ambitios/ambitioasa. Si ghici ce: nici macar asa nu ai asigurat sucesul. Poate sa ti-o ia altul inainte usor.

Trebuie sa citesc Sînt o babă comunistă de Dan Lungu?

Nu neaparat. Depinde. Poate. Posibil. Totul depinde de tine. Daca ti se pare ok subiectul cartii, atunci da-i bataie. Daca nu, atunci sigur poti da Skip. Din Sînt o babă comunistă de Dan Lungu ne reamintim că lucrurile n-au evoluat încă prea mult. O carte tampon între două generații, o punte de legătură între vechi și nou, ilustrat atît de bine chiar din legătura mamă-fiică a personajelor principale ale cărții:

“ – Vai, mamă, eu ziceam că te faci, dar tu ești mai comunistă decît credeam!
– Uite că mi-am dat arama pe față. Sînt o babă comunistă, dacă nu știai. Asta sînt. […]
Ne-am ciorovăit fără nici un rezultat. Pînă la urmă, am ajuns la aceeași concluzie de data trecută: ea nu avea nici un motiv să regrete comunismul, iar eu aveam toate motivele s-o fac.”

Dupa lectura acestei carti, a inceput sa ma intereseze domnul Dan Lungu, ca scriitor. Si eu, de obicei, daca ma intereseaza ceva, vreau sa aflu cat mai multe despre acel subiect. De exemplu, daca imi place o carte, vreau sa aflu daca mai sunt si altele. La fel, daca imi place un autor, caut tot felul de informatii despre el. De ce? Pentru ca imi place sa vad cum arata si ce a facut o persoana care, prin scrisul lui, m-a distrat. Daca si voi sunteti asemeni mie, atunci va las un link. E vorba despre pagina de Wikipedia a lui Dan Lungu, de unde puteti afla mai multe despre acest autor roman contemporan.

Ati citit aceasta carte? V-a placut sau, din contra, v-a displacut? Va asteptam cu interes toate comentariile, in sectiunea de mai jos.